Pe site-ul CAFR a fost dat un comunicat referitor la propunerea legislativă, care se află în Parlament, referitoare la modificarea OUG nr.75/1999 privind auditul financiar.
Întrucât materialul scos din context este vădit tendenţios şi nu reflectă realitatea  redăm mai jos documentul la care se face referire  aşa cum a fost aprobat de Biroul Permanent al Consiliului Superior al CECCAR.

NOTĂ
Referitoare la propunerile de modificare a OUG nr.75/1999 privind auditul financiar

În legătură cu propunerile de modificare a OUG nr.75/1999 se ridică două aspecte de fond de a căror rezolvare depinde protejarea interesului public:
- necesitatea şi oportunitatea menţinerii reglementării precum şi a modificărilor propuse;
- o reparaţie legislativă  în ce priveşte titlul profesional  de expert contabil.
1. Necesitatea şi oportunitatea. În România vor exista două legi
care reglementează în realitate aceeaşi problemă: OUG nr.75/1999 ce reglementează auditul financiar şi OUG nr.90/2008 care reglementează auditul statutar. Reglementarea europeană, cunoscută şi sub denumirea de Directiva a-8-a (Directiva 2006/43 care a înlocuit Directiva 84/253) se referă la un singur tip de audit: auditul statutar (în accepţiunea anglosaxonă) sau auditul legal (în accepţiunea continentală) ; esenţa acestui tip de audit constă în aceea că are ca obiect situaţiile financiare ale unei entităţi în ansamblul lor, singurele raportări financiar-contabile care interesează utilizatorii, consumatorii informaţiilor cuprinse în acestea, respectiv publicul.
De aceea, este şi singurul tip de audit  reglementat la nivel european şi la nivelul statelor membre. Sintagma „audit  financiar” reprezintă orice intervenţie cu caracter de control, revizie, inspecţie, analiză, studiu sau cercetare în contabilitatea unei entităţi dacă sunt întrunite elementele fundamentale ale definiţiei de „audit” în general, dar care pot interesa o persoană sau un grup ţintă  şi nu au un interes general; de aceea nu au o reglementare europeană.
Pe de altă parte Comisia Europeană ţine foarte mult (referindu-se la Directivă) la expresia „un audit este un audit”, adică indiferent  că întreprinderea este obligată  să se auditeze sau se auditează la cerere, trebuie să se respecte toate reglementările şi standardele referitoare la auditul situaţiilor financiare.
Adevăratul motiv, nedeclarat, pentru care se doreşte menţinerea reglementării în discuţie îl constituie menţinerea unor activităţi atribuite auditorului, care au fost introduse „pe lângă” prevederile Directivei: auditul intern, consultanţa fiscală, expertiza contabilă, insolvenţa, etc.
Consecinţele menţinerii  acestei reglementări vor fi dintre cele mai negative, atât pentru piaţa serviciilor de audit cât şi pentru întreprinderi. Astfel, dacă se pun „în oglindă” cele două reglementări rezultă că:
- sunt două tipuri de audit, financiar şi statutar, ceea ce este ireal.
- sunt două categorii de auditori, auditor financiar şi auditor statutar, însă aceeaşi persoană  este când auditor financiar când auditor statutar.
- ar fi două registre publice: unul al auditorilor statutari şi unul al auditorilor financiari.
- sunt două modalităţi de a accede la calitatea de auditor, etc.
Pe de altă parte o întreprindere nu va şti niciodată  când este auditată financiar şi când este auditată statutar şi mai ales dacă are obligaţii diferite faţă de cele două  misiuni de audit. De asemenea, se creează posibilitatea aplicării discreţionare a standardelor internaţionale  de audit, care sunt obligatorii potrivit directivelor şi legii române.
2. Reparaţie legislativă. Se ştie că prin OUG nr.75/1999 s-au
abrogat prevederile art.6 lit. c din OG nr.65/1994, ceea ce a echivalat cu confiscarea activităţii de audit ce constituia atribut al expertului contabil. După aderarea la Uniunea Europeană, prin art.7 din OG nr.65/1994, modificată, s-a redat expertului contabil activitatea respectivă dar reglementarea nu a fost pusă de acord cu OUG nr.75/1999 astfel că, dacă se consideră – în ciuda celor prezentate la pct.1 de mai sus – că poate fi promovată propunerea legislativă în discuţie, este necesară rezolvarea unui aparent conflict de reglementare.
Astfel, potrivit OG nr.65/1994, republicată, experţii contabili „pot efectua” audit financiar; introducerea în continuarea  textului legislativ a condiţiei de „respectare a reglementărilor specifice” s-a tradus prin interpretarea CAFR că expertul contabil trebuie să mai dea un examen de acces la stagiu, să mai facă un stagiu de trei ani  şi să  mai susţină un examen de aptitudini, ceea ce este aberant deoarece:
- dacă se consideră că trebuie repetată obţinerea competenţelor
(prin repetarea examenelor şi a stagiului) nu era nevoia ca această prevedere să fie introdusă în legea care reglementează titlul profesional de expert contabil. Orice reglementare a unei  activităţi profesionale  presupune abordarea a două domenii: accesul la acea activitate şi exercitarea acelei activităţi (a se vedea definiţiile date în Directiva 2006/123 privind serviciile şi OUG nr.49/2009 pentru transpunerea acesteia);
Este indubitabil faptul că dacă în OG nr.65/1994, republicată, se prevede că experţii contabili „pot efectua” condiţia pusă în continuare nu se poate referi la obligaţii legate de acces ci la cele de exercitare: respectarea reglementărilor CAFR privind standardele de audit, calitate, formarea continuă, cotizaţii, etc.
- pe de altă parte, anomalia capătă conotaţie naţională deoarece
un expert contabil român poate efectua audit în altă ţară prin depunerea unui dosar şi înscrierea în registrul public al auditorilor, dar în ţara sa trebuie să repete toate acţiunile de obţinere a competenţelor  de auditor.
De menţionat şi faptul că potrivit constatării Băncii Mondiale în ROSC 2008, 70% din auditorii înregistraţi la CAFR sunt experţi contabili preluaţi  fără a mai repeta stagiul şi examenele.

Propuneri
1. Respingerea propunerii legislative, iniţiatorul urmând  să facă
propuneri de modificare şi completare a OUG nr.90/2008 aprobată prin Legea nr.278/2008, referitoare la auditul statutar. În acest fel vom avea o singură lege a auditului.
2. Dacă organul legiuitor consideră că propunerea legislativă
poate trece, la punctul 29 din proiect să se prevadă înlocuirea art.39 (1) din OUG nr.75/1999 republicată, şi, pentru punerea de acord cu art.7 din OG nr.65/1994 republicată, să aibă următorul conţinut:
„39 (1)  Activitatea de audit financiar se efectuează şi de experţii contabili, membri activi ai Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România în condiţiile de exercitare prevăzute de prezenta Ordonanţă de urgenţă şi de reglementările Camerei Auditorilor Financiari din România”.